In anul intai semestrul intai am avut pe profesorii Alexandru - geografie, Georgescu - matematica, Luigi Dobrescu la tehnologie si pe marele Hallunga, cel care avea doctorat la Sorbona si tradusese pe Adam Smith - Avutia Natiunilor, la Limba Franceza. Intrand intr-un amfiteatru imens, trecerea de la clasa de liceu, m-a coplesit. sa mai auzi si un profesor ca zice: prima zi de scoala, prima zi de invatatura deja m-a pus pe ganduri. Greu, dar mi-am schimbat modul de lucru. 6 ore de seminarii sau cursuri pe zi, dupa care, biblioteca, frate, ca pierderea bursei insemna pentru mine o catastrofa iremediabila, neavand posibilitatea de a continua facultatea pe cont propriu. Rezultatele nu au fost prea marete, pentru ca nu am avut experienta lucrurlui a la long, sa invat 23 de cursuri sau 46 cum era pe autnci cu materiile pe un an. Si erau profesori care avusesera la randul lor profesori din vechea garda, nume cu rezonanta. Asa ca nu am avut nici loc de intors si nici timp sa cad in autoadmiratie.
In anul intai semestrul al doilea am avut ca profesori pe Florea Staicu la economie politica, Marcela Iovanelli la socialism stiintific, Luigi Dobrescu la Thnologie, Anica Cherciu la istoria economiei nationale si pe profesorul Alexandru la geografie. .
In anul al doilea semestrul intai am avut ca profesori pe Lesseanu la franceza, Vasile Bita la masini de calcul, Mihai Grumazescu la mexanica, pe sistematicul si rigurosulAlexandru Popovici la electronica, I. Panalitescu la electrotehnica si C. Pumnea la desen tehnic. Transferandu-ma de la o alta facultate, a trebuit sa dau nenumarate diferente si de accea apar mai multe note in anul al doilea decat ar fi fost normal. .
In anul al doilea semestrul al doilea am avut ca profesori pe omul de mare cultura Ludwig Grunberg -materialism stiintific (filosogia de azi), distinul Dragos Vaida - matematica, Nicolae Nichita la economie politica, Gheorghe Vasilescu la colocviul de practica, Vasile Bita la masini de calcul mecanografice. Si pentru ca obtinusem o nota care nu corespundea idealului meu de a fi bun pe meserie, adica pe masini de calcul, am pus burta pe carte si am invatat toata vara de am mers la marire de nota, facand din sapte, 9 in reexaminare. Deci se mai intampla. Stiam exact ca a intervenit un factor perturbator si profesorul nu a mai tinut balanta echilibrata de la litera H incolo, intrucat a prins pe cineva copiind, lucru care l-a enervat teribil. Si dupa cum se stie prea bine, dupa H urmeaza I in alfabet, adica I. C. inaintea mea si Ivan I si toti ceilalti dupa... Nu e o scuza, caci in orice conditii un tip bun e bun. Eu nu am fost bun in acel moment. Trebuia sa dovedesc ca sunt cat de cat altfel decat mediocru, pentru ca sapte asta inseamna.
In anul al treilea semestrul intai am avut ca profesori pe printeza Sturdza la franceza, Vasile Bita la masini de calcul, Otilia Dimitriu la planificarea economiei nationale, marea doamna Elena Biji la statistica. Printesa era o doamna de mare finete si cultura. Am invatat acolo de mare placere si cred si cu aplicatie. O dovedeste faptul ca in 1994,adica la 26 de ani cand s-a ivit posibilitatea unei burse in Belfort, Franta, nu mi-au trebuit decat trei zile sa repet verbele neregulate, exact din cartea de franceza din studentie, carte realizata in ASE si foarte sistematizata. cand am ajuns in Franta, vorbeam ca si eu ma minunam cat de grozav sunt. Si toate astea pentru ca printesa stia sa faca pe student sa lucreze serios si mai ales sa se aplece asupra detaliilor. .
In anul al treilea semestrul al doilea am avut ca profesori pe Valeriu Pescaru, una dintre printesele Sturdza la franceza, Constantin Pintilie - organizarea intreprinderilor, Tudor Baron si Marin Predescu la colocviul de practica. .
In anul al patrulea am avut ca profesori pe Nicolae Racoveanu, marele Racoveanu, la sisteme de calcul, Dragos Vaida la programrea calculatoarelor, Constantin Dinescu la programare matematica, profesorul Ludovic Tovissi- omul deosebit care peste cativa ani avea sa devina conducatorul stiintific al tezei mele de doctorat, la disciplina de calcul economic si statistic, Moisa Altar la cibernetica economica, Valeriu Pescaru la proiectarea si organizarea sistemelor de prelucrare a datelor, Ioan Gheorghe la colocviul de practica .
Ioan Gheorghe era un om cam la 35 de ani, venea din productie si stia meserie cu adevarat. Erau tabulatoarele acelea mari, dificil de programat. El lua un tablou, fise si un-doi facea o aplicatie ca ramaneam cu totii masca. tabulatorul citea zgomotos cartelele, facea adunari pe coloane dar in final facea transferuri si adunari pe linie. Era ca o procesare paralela. Acum totul e cazut in banalitate daca vorbesti despre adunare linii si coloane in matrice si daca vorbesti si despre procesare paralela.
In anul al cincilea am avut ca profesori pe Valeriu Pescaru la Analiza si proiectarea sistemelor informationale, Ioan Dumitrescu la sisteme de calcul, marele Edmond Nicolau la cibernetica economica, cercetatorul stiintific Vasile Ionescu la programarea in limbajul COBOL si lectorul Constantin Baron la colocviul de practica .
In acele timpuri, se invata sase zile din saptamana, iar in fiecare zi erau cel putin sase ore. Frecventa era obligatorie si in biblioteca era o problema sa gasesti un loc, iar la laboratoare era inghesuiala mare. Studentul era student si profesorul era profesor. In acele timpuri, la 23 de ani, inainte de a termina facultatea apareau marile provocari, legate de locul de munca obtinut la repartitie, care avea un algoritm in care media era esentiala. O alta provocare era sa-ti faci o familie si tocmai de aceea trebuia sa inveti meserie, pentru ca altfel, in bataia vantului, totul va depinde numai de altii. Ori, a fi liber, inseamna pentru mine ca viata mea sa depinda de mine, sa mi-o fac asa cum vreau eu.
